Opreste scroll-ul: greutatea oficiala a ciocanului este 7.26 kg pentru barbati si 4.00 kg pentru femei, iar lungimea maxima admisa este de 121.5 cm, respectiv 119.5 cm. Aceste cifre, stabilite de World Athletics, sunt aceleasi si in 2025 si influenteaza totul, de la viteza de eliberare pana la siguranta in concurs. Daca vrei sa intelegi performanta in aruncarea ciocanului, incepe intotdeauna cu greutatea implementului.
De ce greutatea oficiala a ciocanului conteaza in 2025
Greutatea ciocanului nu este doar o cifra pe eticheta; este axul in jurul caruia se construieste tot sportul. In 2025, World Athletics mentine standardele: 7.26 kg pentru barbati si 4.00 kg pentru femei, cu lungimi maxime ale ansamblului (cap, sarma, maner) de 121.5 cm si 119.5 cm. Aceste limite nu sunt arbitrare. Ele provin dintr-un echilibru delicat intre ceea ce corpul uman poate genera ca forta, ce este sigur pentru instalatiile stadionului si ce produce o competitie corecta intre sportivi din toate tarile. Cu o greutate prea mare, incidentele cresc si tehnica se degradeaza; cu una prea mica, viteza de eliberare devine excesiva si creste riscul de a sparge bariera de siguranta a custii. Regulile fixe creeaza un teren de joc egal si comparabilitate istorica a rezultatelor.
La nivel practic, greutatea dicteaza si strategia de antrenament. Un ciocan de 7.26 kg solicita o coordonare a lantului kinetic diferita de cea a unui ciocan usor de 6 kg folosit la juniori. Ritmul rotatiilor, unghiul trunchiului, pozitia capului si modul in care sportivul gestioneaza momentele de tranzitie (catch si push) sunt calibrate milimetric la masa implementului. In plus, greutatea influenteaza tensiunea din sarma in timpul rotatiilor: la viteze de eliberare de 25–28 m/s, tensiunea pe sarma poate depasi 4–6 kN pentru barbati, ceea ce impune materiale si inspectii riguroase. Pentru femei, desi sarma suporta forte ceva mai mici, cerintele de siguranta sunt identice.
Greutatea oficiala este si filtreaza relevanta rezultatelor in statistici. Tabelele World Athletics si rankingurile din 2024–2025, folosite pentru calificarea la competitiile globale, considera exclusiv performantele obtinute cu implement standard omologat. Asta inseamna ca o aruncare de 82 m la barbati este recunoscuta doar daca a fost efectuata cu 7.26 kg si in conditiile terenului reglementat: cerc de 2.135 m diametru, cusca la inaltime minima de 7 m (adesea 10 m la portile mobile) si sector de aterizare de 34.92 grade. Greutatea standard este astfel cheia pentru a transforma un gest spectaculos intr-un rezultat oficial, comparabil si eligibil pentru calificari la Jocurile Olimpice si Campionatele Mondiale.
Regulile si cifrele-cheie ale World Athletics privind greutatea si dimensiunile
World Athletics, organismul international care guverneaza atletismul, stabileste parametrii tehnici ai ciocanului si ai mediului de concurs. In 2025, aceste repere raman ferme si sunt fundamentul pentru omologarea oricarei performante. Greutatea nominala a ciocanului este 7.26 kg pentru barbati si 4.00 kg pentru femei, iar lungimea ansamblului nu poate depasi 121.5 cm, respectiv 119.5 cm. Diametrul interior al cercului de aruncare este 2.135 m, identic cu cel folosit la aruncarea greutatii, iar sectorul de aterizare are un unghi de 34.92 grade, ceea ce influenteaza evaluarea miscarilor laterale si a alignmentului in timpul eliberarii. Cusca de protectie trebuie sa aiba minimum 7 m in lateral si sa urce pana la 10 m la portile mobile, pentru a preveni iesirea implementului in afara sectorului de siguranta.
Dincolo de aceste cifre de baza, regulile includ standarde pentru materiale si pentru verificarea echipamentului. Capul ciocanului este din metal dens (de regula otel), sarma trebuie sa fie din otel flexibil care nu se deformeaza permanent sub sarcina repetata, iar manerul are forma si rigiditate definite pentru a nu introduce avantaje mecanice. La competitiile majore in 2024–2025 (de la etapele World Athletics Continental Tour pana la Jocurile Olimpice Paris 2024), implement room-ul cantareste si masoara fiecare ciocan inainte de concurs cu balante electronice omologate, intr-un proces standardizat. Orice abatere de masa sau lungime peste limite duce la respingerea implementului, chiar daca sportivul a obtinut deja un rezultat in incalzire.
Un alt detaliu esential este modul in care regulile abordeaza factorii de mediu si siguranta. Suprafata din interiorul cercului trebuie sa fie antiderapanta, dar suficient de alunecoasa pentru a permite rotatii controlate; orice contaminare (magnesia excesiva, umiditate, nisip) se curata imediat. De asemenea, oficialii verifica integritatea plasei custii si mecanismul portilor mobile la inceputul fiecarei sesiuni. In sedintele oficiale din 2024 si 2025, arbitrii tehnici omologati de World Athletics raporteaza in foile de control ca aceste elemente respecta standardele, pentru ca doar asa se pot valida recorduri si standarde de calificare. In fine, organizatorii trebuie sa asigure zone tampon in spatele custii si un flux clar pentru antrenori si sportivi, pentru a preveni intrarile neautorizate in aria de risc. Toate aceste masuri converg spre acelasi obiectiv: greutatea si dimensiunile corecte ale implementului, folosite intr-un cadru tehnic solid, egal pentru toti.
Biomecanica greutatii: cum influenteaza viteza, rotatiile si unghiul de eliberare
Greutatea ciocanului modeleaza intregul profil biomecanic al aruncarii. Un implement de 7.26 kg genereaza inertie semnificativa; pentru a-l accelera eficient pana la viteze de eliberare de 25–28 m/s, sportivul trebuie sa utilizeze 3–4 rotatii in care timingul picioarelor, transferul de greutate si stabilitatea trunchiului se sincronizeaza. Cu cat masa este mai mare, cu atat fereastra optima de sincronizare devine mai ingusta: o eroare de o fractiune de secunda in schimbarea sprijinului sau in managementul unghiului planului de rotatie poate reduce viteza cu 0.5–1.0 m/s, ceea ce inseamna pierderea a 2–4 metri din rezultat. In plus, masa mai mare creste tensiunea din sarma si maner, solicitand priza, umerii si centura scapulara. Studiile de specialitate raporteaza tensiuni maxime de ordinul a 4–6 kN in fazele de varf, valori compatibile cu fortele pe care sportivii de elita le gestioneaza in mod repetat.
Planul de rotatie si unghiul de eliberare depind si ele de masa. Cu un ciocan standard, unghiul optim de eliberare tinde sa fie in intervalul 42–45 de grade fata de orizont, dar variatiile apar din cauza balansului dintre viteza tangentiala si inaltimea punctului de eliberare (adesea 1.6–1.9 m la barbati, 1.5–1.8 m la femei). Aruncatorii ajusteaza treptat planul de rotatie (pitch) de la mai orizontal la mai inclinat pe masura ce viteza creste, pentru a maximiza componenta verticala fara a sacrifica viteza tangentiala. Greutatea impune limite aici: prea multa inclinare scade viteza; prea putina ridicare limiteaza distanta.
Puncte cheie in biomecanica aplicata greutatii standard:
- Viteza de eliberare tipica: 25–28 m/s pentru barbati (7.26 kg) si 22–25 m/s pentru femei (4.00 kg), valori observate in elita 2024–2025.
- Tensiunea maxima in sarma: 4–6 kN in fazele de varf, necesitand materiale si verificari conforme cu regulile World Athletics.
- Numarul de rotatii: 3–4 in elita; juniorii pot folosi 3 rotatii pentru stabilitate, trecand la 4 pe masura ce cresc viteza.
- Unghiul de eliberare eficient: aproximativ 42–45 de grade, ajustat la inaltimea eliberarii si la planul de rotatie.
- Timpii de contact si tranzitie: ferestre de 120–180 ms la trecerea intre sprijinuri, unde se castiga cea mai mare parte a acceleratiei.
Aceste repere nu sunt doar teorie; ele se regasesc in analizele video si in datele de senzori folosite in 2024–2025 de federatii nationale (de exemplu, European Athletics si USATF incurajeaza utilizarea instrumentelor de analiza in antrenament). Greutatea implementului dicteaza profilul de forta-viteza al sportivului: atleti cu forta maxima ridicata, dar cu mai putina viteza, tind sa prospere pe implementul standard in 3 rotatii; cei cu capacitate de accelerare excelenta pot exploata a patra rotatie pentru cateva zecimi in plus la viteza tangentiala. In toate cazurile, masa ciocanului este parametrul de la care pornesc deciziile tehnice.
Greutatea pe categorii de varsta si proba indoor weight throw
Nu toti sportivii arunca acelasi implement. Pentru a proteja sanatatea si a asigura progresia tehnica, World Athletics stabileste greutati diferite pentru categoriile de varsta. In 2025, regulile curente sunt: U20 barbati folosesc 6 kg, U20 femei 4 kg; U18 barbati 5 kg, U18 femei 3 kg. Aceste valori permit dezvoltarea treptata a fortei si coordonarii, introducand complexitatea aruncarii cu un nivel de inertie gestionabil. De asemenea, pentru sportivii Masters, greutatea scade gradual cu varsta, conform tabelelor specifice ale World Masters Athletics, tocmai pentru a reduce stresul asupra articulatiilor si a mentine competitivitatea intr-un mod sigur.
In sezonul indoor, proba inrudita numita weight throw foloseste un implement mai scurt, cu masa semnificativ mai mare: in SUA, sub egida NCAA si USATF, standardul este 35 lb (aprox. 15.88 kg) pentru barbati si 20 lb (aprox. 9.07 kg) pentru femei. Diferenta de masa si geometrie (lant/sarma scurta, maner specific) schimba dramatic senzatia si ritmul tehnic. Sportivii exploateaza weight throw pentru a dezvolta forta specifica si pentru a transfera senzatia de tractiune grea in sezonul outdoor. Cu toate acestea, rezultatele la weight throw nu sunt echivalente cu cele din aruncarea ciocanului si nu se folosesc in rankingul World Athletics pentru ciocan; ele apar in statisticile nationale (NCAA, USATF) si au propriile recorduri.
Repere utile pentru categorii si weight throw:
- U20: barbati 6 kg, femei 4 kg; U18: barbati 5 kg, femei 3 kg, conform World Athletics (2025).
- Masters: greutatea scade progresiv cu varsta, conform grilelor World Masters Athletics, pentru a asigura longevitate sportiva.
- Indoor weight throw: 35 lb barbati, 20 lb femei in NCAA/USATF; geometrii scurte ce accentueaza fortele la priza si umeri.
- Transfer tehnic: weight throw creste forta specifica si rezilienta, dar nu substituie antrenamentul de timing pentru 7.26 kg/4.00 kg.
- Eligibilitatea rezultatelor: doar implementele standard de ciocan intra in rankingurile World Athletics si in calificari globale 2024–2025.
Alegerea implementului corect in antrenament depinde de varsta, nivel si obiectivul sesiunii. Juniorii avanseaza progresiv de la 3 kg/4 kg spre 5 kg/6 kg, consolidand tehnica inainte de a incarca sistemul neuromuscular. In paralel, antrenorii introduc implemente usoare si grele (±0.5–1.0 kg fata de standard) pentru a antrena atat viteza, cat si forta, respectand totusi profilul de siguranata al sportivului. In 2024–2025, federatii precum USATF si European Athletics recomanda o progresie prudenta si teste periodice de forta si mobilitate pentru a preveni accidentarile la coafura rotatorie si zona lombara, frecvente in randul aruncatorilor tineri atunci cand se trece prea rapid la greutati mari.
Repere statistice actuale si peisajul competitiei (2024–2025)
Orice discutie despre greutatea ciocanului trebuie ancorata in contextul performantelor. In 2025, recordurile mondiale oficiale recunoscute de World Athletics raman: 86.74 m la barbati (Yuriy Sedykh, 1986) si 82.98 m la femei (Anita Wlodarczyk, 2016). Aceste cifre, in ciuda vechimii sau a recenterii lor, continua sa defineasca potentialul maxim al probei cu implement standard de 7.26 kg si 4.00 kg. In 2024, la Jocurile Olimpice de la Paris (sub egida IOC si cu regulile tehnice World Athletics), cota tinta de participare pentru aruncarea ciocanului a fost de 32 de atleti la fiecare proba, combinand calificati direct prin standard si sportivi admisi prin World Rankings. Aceasta structura se mentine in ciclul 2024–2025 pentru competitiile globale majore.
In topurile recente 2024–2025, distantele de peste 80 m la barbati si 75 m la femei raman repere ale elitei. Multe etape World Athletics Continental Tour includ proba, iar campionatele continentale si nationale raporteaza in continuare o densitate crescanda a performantelor in intervalele 76–80 m (barbati) si 72–76 m (femei). Chiar daca aceste valori variaza de la sezon la sezon, ele ilustreaza progresul tehnic si fizic, dar si impactul standardizarii echipamentului la nivel mondial. Pentru federatiile nationale, mentinerea aceleiasi greutati si a acelorasi dimensiuni faciliteaza compararea loturilor si a progresului de la juniori la seniori.
Date si fapte usor de retinut pentru 2024–2025:
- Greutatea standard: barbati 7.26 kg, femei 4.00 kg; lungime maxima: 121.5 cm si 119.5 cm (World Athletics).
- Cercul: diametru 2.135 m; sector de aterizare: 34.92 grade; cusca: min. 7 m, frecvent 10 m la portile mobile.
- Recorduri mondiale valide in 2025: 86.74 m (barbati), 82.98 m (femei); ambele cu implement standard.
- Participare la JO Paris 2024: cota tinta 32 de sportivi per proba, calificare prin standard si ranking.
- Elita actuala: peste 80 m la barbati si peste 75 m la femei reprezinta benchmarkuri competitive.
Aceste puncte ofera un cadru clar pentru evaluarea progresului. Cand un sportiv depaseste 75 m la barbati sau 70 m la femei, intrarea in circuitele internationale devine realista, iar atentia se indreapta catre detalii: consistenta in jurul celui mai bun rezultat, managementul vantului si al suprafetei cercului, stabilitatea planului de rotatie pe parcursul a 6 incercari. Pentru antrenori, cifrele din 2024–2025 confirma ca standardele functioneaza: progresul vine din calitate tehnica, forta functionala si periodizare inteligenta, nu din variatii ad-hoc ale greutatii implementului in concurs.
Echipamente, materiale si controlul oficial al greutatii
O greutate corecta incepe cu un ciocan construit si intretinut corect. Capul ciocanului este, de regula, din otel cu densitate mare, calibrat la masa tinta, iar sarma din otel flexibil trebuie sa reziste la mii de cicluri de incarcare fara deformare permanenta. Manerul, fie el inchis sau deschis in forma standardizata, trebuie sa aiba rigiditatea necesara pentru a nu introduce elasticitate suplimentara in sistem. In 2024–2025, la toate competitiile sub egida World Athletics, implement room-ul verifica masa si lungimea, iar arbitrii noteaza seria si tipul implementului aferent fiecarui sportiv. Astfel, daca un rezultat ar depasi un record national sau mondial, se poate retrasa exact acelasi ciocan pentru reverificare imediata.
Factorii de mediu pot afecta marginal masurarea masei (de exemplu, reziduuri de umezeala sau murdarie), motiv pentru care echipamentul se curata si se usuca inainte de cantarire. Temperaturile obisnuite de stadion nu modifica semnificativ masa, dar pot altera aderenta manerului si comportamentul sarmei. Din acest motiv, echipamentele moderne includ acoperiri anticorozive si manere cu texturi proiectate pentru priza stabila chiar si in conditii de umiditate. Siguranta este un pilon: fiecare sarma se inspecteaza vizual pentru microfisuri sau torsiuni anormale, iar manerele se verifica la jonctiuni. O sarma compromisa, la tensiuni de 4–6 kN, reprezinta risc major si este respinsa pe loc.
Checklist tehnic utilizat frecvent in 2024–2025 de arbitrii si antrenori:
- Verificarea masei: 7.26 kg sau 4.00 kg, cu marja zero de depasire admisa; orice abatere pozitiva duce la respingere.
- Masurarea lungimii: maximum 121.5 cm (barbati) si 119.5 cm (femei), de la varful capului pana la extremitatea manerului.
- Inspectia sarmei: absenta indoirilor permanente, a fisurilor si a torsionarii; verificarea clemelor si a pivotilor.
- Maner si cap: integritate, fixare ferma, fara joc; suprafata fara bavuri care pot rani palma.
- Curatare: indepartarea prafului, umezelii si a reziduurilor pentru a preveni variatii la cantarire si alunecari in priza.
Institutiile nationale (USATF, federatii europene) recomanda si etichetarea interna a echipamentului de club pentru trasabilitate: numar de inventar, data ultimei verificari, notarea eventualelor reparatii. In sezonul plin din 2024–2025, cand sportivii calatoresc la etape multiple, aceste practici reduc riscul de confuzii sau de respingere la control. O practica inteligenta este si dublarea implementelor: un ciocan principal si unul de rezerva, calibrate identic, pentru a elimina surprizele in ziua concursului.
Infrastructura, siguranta si impactul greutatii asupra arenei
Greutatea ciocanului impune infrastructurii standarde ridicate. Un cap de 7.26 kg accelerat la peste 25 m/s transporta o energie cinetica considerabila, iar la impact poate deteriora suprafete daca zona nu este pregatita. De aceea, sectorul de aterizare trebuie sa fie din iarba sau material sintetic adecvat, capabil sa absoarba impactul repetat. Custile de aruncare, inalte de cel putin 7 m si adesea 10 m la portile frontale, sunt proiectate sa retina devieri rare, dar periculoase. Plasele moderne folosesc fibre sintetice rezistente si un model de tesatura care distribuie incarcarile. La evenimentele internationale din 2024–2025, organizatorii sunt obligati de World Athletics sa prezinte rapoarte de inspectie ale custii si ale mecanismelor de blocare/rotire a portilor.
Cercul de 2.135 m diametru si marginea lui metalica definesc zona in care sportivul produce acceleratia. Cand masa implementului este fixata, fiecare milimetru de alunecare sau denivelare afecteaza acceleratia. Suprafata din cerc trebuie sa ofere un coeficient de frecare controlat; prea putina frecare si sportivul patineaza, prea multa si se blocheaza rotatia caderii. In 2024–2025, multe arene folosesc compozite polimerice moderne care isi mentin proprietatile in conditii variabile de temperatura si umiditate. In plus, managementul traficului pe teren si al antrenorilor este vital: cu un implement greu si rapid, liniile vizuale si zonele tampon sunt obligatorii pentru a preveni intruziunile.
Masuri practice pentru siguranta in contextul greutatii implementului:
- Verificare zilnica a custii: plase tensionate, porti functionale, fara rupturi sau uzura vizibila.
- Controlul suprafetei cercului: curatare intre serii, eliminarea magnesiei in exces si a umezelii.
- Semnalizare clara a sectorului de 34.92 grade si a culoarelor de acces pentru oficiali si sportivi.
- Briefing de siguranta pentru voluntari si fotografi: zone interzise si timpii de aruncare.
- Recuperarea rapida a implementelor din sector cu carucioare dedicate, pentru a limita traversarile riscante.
Greutatea standard mareste cerintele pentru fiecare element al arenei, dar si previzibilitatea. Cand stii ca toate implementele din concurs au 7.26 kg sau 4.00 kg si aceeasi lungime, poti proiecta custi, plase si fluxuri de lucru cu tolerante adecvate. Acesta este motivul pentru care standardizarea World Athletics ramane fundamentala si in 2025: produce performanta masurabila si un cadru de lucru sigur pentru mii de sportivi in fiecare an.
Plan practic pentru antrenori: alegerea greutatilor de antrenament si periodizare
Greutatea oficiala este neschimbata in concurs, dar la antrenament variatia controlata este esentiala. Antrenorii de top combina implemente mai usoare si mai grele cu cel standard pentru a dezvolta atat viteza, cat si forta specifica. In 2024–2025, o structura frecvent folosita este 50–70% din repetari cu implement standard si restul impartit intre −0.5 kg (sau −1.0 kg) pentru viteza si +0.5 kg (sau +1.0 kg) pentru forta si senzatia de tractiune. Aceasta abordare, impreuna cu monitorizarea vitezei tangentiale prin senzori sau video 2D, optimizeaza transferul catre concurs. Important: variatia nu trebuie sa altereze tehnica; daca implementul greu schimba excesiv planul de rotatie sau postura, se reduce doza.
Periodizarea pe sezon combina faze de consolidare a tehnicii, dezvoltarea fortei maxime si transformarea in putere specifica. In faza timpurie a sezonului, ponderea implementelor grele poate fi ceva mai mare, pornind de la 20–30% din totalul aruncarilor; pe masura ce se apropie competitiile tinta, accentul se muta pe implement standard si usor pentru a creste viteza de eliberare si consistenta. In 2025, multe programe folosesc si feedback obiectiv: masurarea vitezei de iesire si a inaltimii eliberarii, corelate cu senzatiile sportivului. Astfel, alegerea greutatii devine o decizie bazata pe date, nu pe intuitie.
Ghid operational pentru o saptamana tipica in precompetitional:
- Zi 1: 60% aruncari cu standard (7.26/4.00), 20% cu −0.5 kg pentru viteza, 20% cu +0.5 kg pentru senzatia de tractiune.
- Zi 2: Forta in sala (accent pe tractiuni, genuflexiuni, tiraje) si 10–15 aruncari tehnice cu standard.
- Zi 3: Sesiune viteza-tehnica cu implement usor (−0.5 kg), focalizare pe stabilitatea capului si timpii de tranzitie.
- Zi 4: Odihna activa si mobilitate; analiza video a rotatiilor, corectii pentru unghiul de eliberare.
- Zi 5: Simulare de concurs: 6 incercari cu standard, managementul pauzelor si al rutinei pre-aruncare.
In toate aceste etape, antrenorii trebuie sa respecte pragurile de volum si oboseala. Greutatea mai mare creste rapid stresul pe umeri si coafa rotatorie; screeningurile regulate si exercitiile de prehab sunt obligatorii. Institutiile precum USATF si European Athletics publica ghiduri de sanatate si recomandari de progresie pentru a preveni accidentarile. In final, greutatea de concurs este neschimbata, dar modul in care navighezi intre greutati la antrenament in 2024–2025 face diferenta dintre o aruncare buna si una excelenta.
Mituri, intrebari frecvente si clarificari despre greutate
In jurul greutatii ciocanului circula cateva idei gresite care pot deraia antrenamentele. Un mit comun este ca implementele mai grele te fac automat mai puternic si, deci, mai bun. In realitate, folosirea excesiva a implementelor grele distorsioneaza tehnica: sportivul invata sa compenseze cu trunchiul si pierde fluiditatea. Un alt mit este ca aruncarea cu implemente usoare iti da viteza, deci totul ar trebui sa fie usor inainte de concurs; fara baza de forta si timing corect, viteza nu se transfera. O confuzie frecventa este si ideea ca inaltimea eliberarii poate compensa greutatea. Daca ridici prea mult planul de rotatie, viteza tangentiala scade si distanta descreste, indiferent de masa. De aceea, standardele World Athletics si analizele din 2024–2025 insista pe echilibru.
Un alt subiect: este greutatea la capul ciocanului mai importanta decat lungimea sarmei? Ambele sunt critice, dar efectele difera. Masa stabileste inertia si fortele din sistem; lungimea modifica raza de rotatie si poate amplifica viteza tangentiala, insa numai daca sportivul controleaza timingul. O sarma la limita maxima (121.5 cm la barbati, 119.5 cm la femei) poate oferi avantaj teoretic, dar doar daca exista stabilitate. In practica, multi sportivi concureaza aproape de maxim, dar prefera tolerante minime pentru consistenta.
Clarificari rapide bazate pe regulile si practicile 2024–2025:
- Greutatea nu se negociaza in concurs: 7.26 kg si 4.00 kg, altfel rezultatul este respins.
- Lungimea maxima admisa este o limita, nu o recomandare; unii sportivi folosesc putin sub maxim pentru control.
- Implementul indoor weight throw are propriile standarde; rezultatele nu se transfera in rankingul ciocanului.
- Siguranta custii si a sectorului este parte a omologarii; recordurile pot fi invalidate daca infrastructura nu e conforma.
- Rankingurile World Athletics 2024–2025 iau in calcul doar performante cu implement omologat si masuratori oficiale.
Prin filtrul acestor clarificari, devine evident ca greutatea implementului este mai mult decat o cifra: este o conditie de baza care iti modeleaza antrenamentul, tehnica si modul in care iti construiesti sezonul. Antrenorii si sportivii care folosesc datele corecte si respecta standardele World Athletics obtin progres masurabil si durabil, fara compromisuri la siguranta sau la integritatea competitiei.


