Care sunt filmele cu Keanu Reeves?

Acest articol raspunde la intrebarea “Care sunt filmele cu Keanu Reeves?”, cartografiind cariera unui actor care si-a lasat amprenta atat in blockbustere, cat si in productii independente. Vom trece in revista rolurile definitorii, francizele majore si proiectele surprinzatoare, sustinand prezentarea cu cifre de box office, date actualizate pana in 2025 si referinte la institutii din domeniul cinematografic.

De la Point Break si Speed la The Matrix si John Wick, traseul lui Keanu Reeves combina versatilitatea cu constanta in industria globalizata a filmului. Conform Motion Picture Association (MPA), piata cinematografica mondiala si-a revenit semnificativ in 2023, iar pana in 2025 francizele cu Reeves se mentin printre cele mai discutate si profitabile, confirmand relevanta actorului in cultura populara.

Debuturi si afirmarea in anii ‘80–‘90: de la River’s Edge la Speed

Keanu Reeves a intrat in atentia publicului la mijlocul anilor ‘80, iar rolurile sale timpurii au conturat un profil de actor dispus sa alterneze productii independente cu filme pentru publicul larg. River’s Edge (1986) a oferit un indiciu timpuriu al seriozitatii sale, in timp ce Dangerous Liaisons (1988) l-a pozitionat intr-o distributie de prestigiu. A urmat Bill & Ted’s Excellent Adventure (1989), o comedie cult care i-a cimentat imaginea de tanar carismatic si nonconformist, capabil sa sustina o franciza si sa devina un reper pentru generatia sa.

Inceputul anilor ‘90 a adus o alternanta interesanta: Point Break (1991), regizat de Kathryn Bigelow, i-a oferit un rol de agent FBI infiltrat, alaturi de Patrick Swayze. Filmul a devenit in timp un clasic al cinematografiei de actiune si a incasat aproximativ 83,5 milioane de dolari la nivel mondial. Apoi Bram Stoker’s Dracula (1992) i-a testat abilitatile intr-un registru gotic alaturi de Gary Oldman si Winona Ryder, productia depasind pragul de 215 milioane de dolari la nivel global. A Walk in the Clouds (1995) a aratat o latura romantica, iar Chain Reaction (1996) a marcat o incursiune techno-thriller.

Momentul decisiv pentru statutul sau de star international a fost Speed (1994), alaturi de Sandra Bullock. Cu un concept high-concept impecabil – un autobuz care explodeaza daca viteza scade sub un anumit prag – filmul a acumulat aproximativ 350 de milioane de dolari la box office-ul mondial. Succesul a convinge Hollywood-ul ca Reeves poate cara un blockbuster de actiune prin prezenta fizica, timing si o prezenta stoica, credibila in situatii limitate. In acel moment, actorul si-a castigat reputatia de profesionist meticulos, implicat serios in antrenamente si cascadorii, o constanta care va deveni semnatura sa in deceniile urmatoare.

Aceste roluri au functionat ca ancore pe o axa stilistica larga: de la comedie adolescentina si drama cu accente indie, la actiune pura si romance clasic. Pana la finele anilor ‘90, Reeves era deja un nume bancabil si un reper recognoscibil global, pregatind terenul pentru piesa centrala a filmografiei sale de la 1999 incoace.

Repere cheie:

• River’s Edge (1986) – drama indie definitorie pentru inceputurile sale.
• Bill & Ted’s Excellent Adventure (1989) – comedie cult cu continuari in 1991 si 2020.
• Point Break (1991) – ~83,5 milioane $ global, un clasic al actiunii.
• Bram Stoker’s Dracula (1992) – ~215 milioane $ global, regia Francis Ford Coppola.
• Speed (1994) – ~350 milioane $ global, filmul care l-a consacrat ca star de actiune.

The Matrix: o revolutie estetica, tehnologica si culturala

The Matrix (1999), creat de The Wachowskis, a schimbat regulile jocului. Filmul a combinat cyberpunk-ul cu filozofia, artele martiale si efectele vizuale inovatoare, popularizand “bullet time” si redefinind viitorul cinematografiei de actiune. Interpretarea lui Reeves in rolul lui Neo a devenit una dintre cele mai iconice din istoria genului. The Matrix a castigat 4 Premii Oscar, toate in discipline tehnice (Montaj, Sunet, Editare Efecte Sonore, Efecte Vizuale), distinctii acordate de Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS). In 2012, The Matrix a fost inclus in National Film Registry al Library of Congress, confirmand importanta culturala si istorica a filmului.

Succesul comercial a fost pe masura impactului estetic. The Matrix (1999) a adunat aproximativ 467 milioane de dolari in box office-ul global. Continuarea, The Matrix Reloaded (2003), a urcat stacheta comerciala la ~741 milioane de dolari, iar The Matrix Revolutions (2003) a adaugat ~427 milioane de dolari. Revenirea din 2021, The Matrix Resurrections, a inregistrat ~159 milioane de dolari global in conditii de piata dificile (lansare cu restrictii pandemice si modele hibride cinema-streaming). Per total, franciza a acumulat aproximativ 1,79 miliarde de dolari pana in 2025, consolidandu-si statutul in peisajul global.

Dincolo de cifre, The Matrix a redefinit discursul cultural despre realitate simulata si control tehnologic, influentand generatii de creatori. Coregrafia de arte martiale, pregatirea fizica intensiva a actorilor si integrarea gandirii filozofice in naratiune au devenit o matrice pentru multe productii ulterioare. Pentru Reeves, rolul lui Neo a demonstrat capacitatea sa de a imbina vulnerabilitatea cu eroismul tacut, transformand un protagonist ezitant intr-un simbol al emanciparii.

In 2025, influenta continua: reeditari 4K, analize academice si prezenta constanta in cultura digitala. British Film Institute (BFI) si alte institutii curatoriale mentioneaza frecvent The Matrix in programe tematice despre efectele vizuale si cinema-ul SF contemporan. Iar MPA, in rapoartele sale anuale privind piata, subliniaza rolul francizelor globale in fidelizarea publicului – categorie in care The Matrix ramane referential, fie si prin rezervele sale mitologice si estetice.

Repere cheie (box office si distinctii):

• The Matrix (1999) – ~467 milioane $ global; 4 Premii Oscar (AMPAS).
• The Matrix Reloaded (2003) – ~741 milioane $ global.
• The Matrix Revolutions (2003) – ~427 milioane $ global.
• The Matrix Resurrections (2021) – ~159 milioane $ global (context pandemic/hibrid).
• Franciza – ~1,79 miliarde $ pana in 2025; inclusa in National Film Registry (Library of Congress).

John Wick: redefinirea eroului de actiune in anii 2010–2020

Lansata in 2014, seria John Wick a reimprospatat cinema-ul de actiune prin stil vizual coerent, world-building si o etica a coregrafiei corporale. Reeves intruchipeaza un asasin retras care revine in actiune, iar minimalismul dialogului este contrabalansat de limbajul corporal si de coregrafii precise. Capitolul inaugural a strans ~86 milioane $ global; continuarea din 2017 a urcat la ~171,5 milioane $; Parabellum (2019) a ajuns la ~327,3 milioane $; iar Chapter 4 (2023) a depasit orice asteptari cu aproximativ ~440 milioane $. In total, pana in 2025, franciza a depasit pragul de 1 miliard $ la nivel mondial, demonstrand longevitate si crestere organica.

Pe langa cifre, John Wick a accelerat discutia despre recunoasterea muncii cascadorilor. Desi AMPAS nu are inca o categorie Oscar pentru cascadorie, comunitatea profesionala e vizibila prin organisme precum Taurus World Stunt Awards si prin sindicatele relevante. Impactul francizei asupra standardelor de antrenament, a stilului “gun-fu” si a designului sonor este frecvent mentionat in publicatii de industrie. Reeves a devenit sinonim cu disciplina si respectul pentru echipele tehnice, fie ca vorbim despre arme, condus sau scene de lupta extinse.

Expansiunea universului a inclus serialul The Continental si filmul spin-off Ballerina, programat pentru 2025, in care Reeves isi reia rolul intr-o aparitie-cheie. Aceasta extensie confirma apetitul publicului pentru universuri coerente si scene de actiune comprehensibile, filmate cu o claritate ce aminteste de Hong Kong cinema si de sensibilitatea autorilor care privilegiaza miscare si spatiu. In termeni de piata, MPA arata ca francizele contribuie substanial la revenirea salilor de cinema, iar John Wick este un exemplu al felului in care un IP relativ nou poate deveni global in mai putin de un deceniu.

Pe componenta estetica, John Wick combina eleganta costumelor, compozitii cromatice neon-noir si o arhitectura a spatiilor urbane care amplifica kinetica. Pentru Reeves, a insemnat un al doilea “apogeu” in cariera de actiune, demonstrand ca starul poate reinventa arhetipuri fara a le fetișiza. Prin ritmul controlat si o etica a tacerii, personajul transmite durere, cod si loialitate, ancorand spectacolul intr-un traseu moral coerent.

Repere cheie (seria John Wick):

• John Wick (2014) – ~86 milioane $ global.
• Chapter 2 (2017) – ~171,5 milioane $ global.
• Parabellum (2019) – ~327,3 milioane $ global.
• Chapter 4 (2023) – ~440 milioane $ global.
• Franciza – peste 1 miliard $ pana in 2025; univers in extindere (The Continental, Ballerina 2025).

Comedie si autoironie: de la Bill & Ted la aparitii memorabile

Desi este asociat frecvent cu SF-ul si actiunea, Keanu Reeves exceleaza si in registrul comic, unde autoironia devine un instrument esential. Bill & Ted’s Excellent Adventure (1989) si Bill & Ted’s Bogus Journey (1991) au transformat improvizatia relaxata si naivitatea simpatica intr-o reteta cult. In 2020, Bill & Ted Face the Music a aparut intr-un context pandemic, combinand lansarea limitata in cinematografe cu VOD; box office-ul global a fost modest (sub 10 milioane $), dar filmul a livrat ceea ce fanii apreciaza: camaraderie sincera si umor cald.

Un moment de maxima autoironie este cameo-ul din Always Be My Maybe (2019, Netflix), unde Reeves se interpreteaza pe sine intr-o cheie parodica. Scena restaurantului a devenit virala, demonstrand ca starul intelege dinamica memelor si culturii internetului. Tot in zona comediei romantice, Something’s Gotta Give (2003) l-a plasat intr-un rol tandru alaturi de Diane Keaton si Jack Nicholson, iar Destination Wedding (2018), reintalnindu-l cu Winona Ryder, exploateaza dialogul acid si misantropia afectuoasa.

In animatie, vocea sa in Toy Story 4 (2019) – cascadorul canadian Duke Caboom – a contribuit la un film de peste 1,07 miliarde $ global. Capacitatea de a livra umor prin timing vocal si nuanta a extins paleta actorului. Un alt exemplu ludic este Keanu (2016), comedia lui Key & Peele, unde Reeves ofera o voce cameo amuzanta asociata motanului titular – un Easter egg care subliniaza disponibilitatea lui pentru jocuri auto-referentiale.

Aceste proiecte arata ca actorul evita rigiditatea tipologiilor si isi cultiva o relatie relaxata cu propriul star-power. Pentru industrie, prezenta unui nume ca Reeves in comedii si cameo-uri aduce vizibilitate si diversificare de public. Mai mult, in epoca streaming-ului, apare din ce in ce mai clar valoarea social media a momentelor memorabile pe care astfel de aparitii le genereaza, lucru remarcat in rapoartele MPA privind schimbarea comportamentului de consum.

Repere cheie (comedie si cameo):

• Bill & Ted’s Excellent Adventure (1989) – fenomen cult, deschizand o serie longeviva.
• Something’s Gotta Give (2003) – rol romantic apreciat de publicul larg.
• Always Be My Maybe (2019) – cameo viral pe Netflix, energie autoironica.
• Toy Story 4 (2019) – vocea lui Duke Caboom; ~1,07 miliarde $ global.
• Keanu (2016) – voice cameo memorabil intr-o comedie meta.

Drama si roluri de autor: de la My Own Private Idaho la The Devil’s Advocate

Dincolo de spectacolul blockbusterelor, Reeves are o relatie consistenta cu cinema-ul de autor si cu dramele psihologice. My Own Private Idaho (1991), regizat de Gus Van Sant, ramane un titlu definitoriu al cinematografiei independente americane. Alaturi de River Phoenix, Reeves exploreaza marginalitatea si prietenia intr-un registru tandru, non-senzational, care a devenit etalon pentru reprezentari empatic sustinute de minimalism. Pregnant se regaseste aici si acel aer de vulnerabilitate tacuta care ii va servi in roluri viitoare.

Little Buddha (1993), sub bagheta lui Bernardo Bertolucci, a combinat fascinatia pentru Orient cu un narativ meditativ, iar The Devil’s Advocate (1997) i-a oferit prilejul unei confruntari dramatice cu Al Pacino. The Devil’s Advocate a strans ~153 milioane $ global, o cifra solida pentru un thriller cu elemente supranaturale si o estetica de courtroom drama. Filmul a reusit sa intre in zona de middle-budget mature, care crea adesea “camere de rezonanta” pentru vedete capabile sa joace ambivalenta morala.

In anii 2000, The Lake House (2006) a adus o corda romantica high-concept, cu ~114,8 milioane $ global, iar Street Kings (2008) l-a plasat intr-un mediu coroziv de policier urban. Inainte de John Wick, aceste proiecte au mentinut relevanta actorului in segmente variate ale pietei, oferindu-i marja sa experimenteze tonuri si ritmuri actoricesti diferite. Este important de observat ca Reeves a preferat adesea colaborari cu cineasti puternici stilistic, chiar si cand produsele nu vizau recorduri comerciale.

Din perspectiva institutiilor, recunoasterea filmelor de autor are trasee diferite fata de blockbustere. Festivalurile (Cannes, Berlin, Venetia) si organizatiile curatoriale (precum BFI) contextualizeaza astfel de titluri in istoriile nationale si internationale ale cinematografului. Chiar daca premiile marilor academii se concentreaza adesea pe alte performante, longevitatea si disponibilitatea lui Reeves pentru astfel de roluri raman un indicator al dorintei sale de explorare si al impactului asupra actorilor tineri care il privesc ca model.

Prin combinarea acestor drame cu marile sale francize, Reeves ofera un caz de studiu al actorului capabil sa tranziteze intre piete si gusturi. Strategia ii asigura capital de imagine, credibilitate si posibilitatea de a reveni in mainstream cu energie proaspata, pastrandu-si totodata capitalul de risc artistic obtinut in zona arthouse.

SF si fantasy dincolo de The Matrix: Constantine, A Scanner Darkly, The Day the Earth Stood Still

In afara Matrix, Reeves a revenit constant la SF si fantasy, dar cu abordari diferite. Constantine (2005) a explorat demonologia urbana si anti-eroul cu un cod personal nedeclarat; filmul a incasat ~230 milioane $ global si a ramas popular, determinand discutii recurente despre o continuare. The Day the Earth Stood Still (2008), remake al clasicului din 1951, a atins ~233 milioane $ global, punand accent pe teme ecologice si extraterestre intr-o cheie contemporana. A Scanner Darkly (2006), adaptare Philip K. Dick, a experimentat cu rotoscopie si o estetica de alienare paranoica, cu incasari modeste (~7,7 milioane $), dar influenta culturala de durata in cercurile cinefile.

47 Ronin (2013) a dus starul intr-o epica fantastica inspirata de istoria si mitologia japoneza, cu rezultate comerciale de ~151 milioane $ global si receptionare critica mixta. Replicas (2019) a propus un thriller SF cu teme bioetice, avand insa un parcurs comercial limitat (~9 milioane $). Chiar si cand rezultatele la box office oscileaza, aceste proiecte arata disponibilitatea lui Reeves de a explora concepte speculative si de a miza pe povesti care nu se bazeaza exclusiv pe retete sigure.

Din punctul de vedere al peisajului industrial, MPA subliniaza in rapoartele anuale ca SF-ul si fantasy-ul continua sa antreneze audiente transnationale. In 2025, cand discutiile despre AI, simulari si ecologie domina agenda culturala, roluri precum cele din A Scanner Darkly sau The Day the Earth Stood Still isi gasesc interpretari noi. In plus, Constantine a beneficiat de un fandom persistent, fapt ce mentine viabilitatea IP-ului pentru explorari viitoare, intr-o piata in care recunoasterea brandului este un activ central.

Keanu Reeves gestioneaza aceste roluri cu seriozitate si sobrietate, evitand spectacolul gratuit. Chiar si atunci cand proiectele nu ating recorduri comerciale, ele contribuie la portofoliul sau ca mostenire de idei si imagini. Asa se consolideaza profilul unui actor a carui filmografie formeaza o harta a SF-ului si fantasy-ului modern, vazut atat prin prisma blockbusterului, cat si a experimentului vizual si tematic.

Repere cheie (SF/Fantasy non-Matrix):

• Constantine (2005) – ~230 milioane $ global; cult status in crestere.
• A Scanner Darkly (2006) – ~7,7 milioane $; experiment vizual cu rotoscopie.
• The Day the Earth Stood Still (2008) – ~233 milioane $ global; subtext ecologic.
• 47 Ronin (2013) – ~151 milioane $ global; fantasy cu influente japoneze.
• Replicas (2019) – ~9 milioane $ global; thriller bioetic.

Colaborari internationale si trecerea in spatele camerei: Man of Tai Chi, proiecte conexe

Cariera lui Keanu Reeves include experiente internationale si incursiuni in spatele camerei. Man of Tai Chi (2013), debutul sau regizoral, a fost o productie sino-americana in care Reeves joaca si un antagonist carismatic. Filmul a fost apreciat pentru autenticitatea coregrafiilor si pentru respectul aratat mestesugului artelor martiale, desi box office-ul a ramas moderat (~5–6 milioane $). Pentru un star de talia lui, a fost o declaratie eleganta de principiu: cinema-ul de actiune poate si trebuie sa respecte corpul si spatiul, iar filmarea coregrafiilor nu este doar un efect, ci o etica a privirii.

Reeves a lucrat cu cineasti din diverse traditii: Bernardo Bertolucci (Little Buddha), Francis Ford Coppola (Dracula), Gus Van Sant (My Own Private Idaho), Nicholas Winding Refn (The Neon Demon). Aceasta deschidere internationala nu e doar un capriciu artistic; ea reflecta si realitatea pietei globale. Conform MPA, audientele internationale genereaza o pondere considerabila a incasarilor marilor studiouri, iar proiectele cu ADN transnational atrag interes in teritorii multiple. Reeves, ca figura recognoscibila mondial, functioneaza ca vector de incredere pentru astfel de productii.

In 2025, atentia este indreptata si spre spin-off-ul Ballerina (universul John Wick), regizat de Len Wiseman si programat pentru lansare in 2025 de Lionsgate, in care Reeves apare intr-un rol cheie pentru coerenta narativa a universului. De asemenea, proiecte precum Good Fortune (programat pentru 2025) confirma apetitul industriei pentru combinatii de star-power si premise accesibile unui public larg. Aceasta dinamica, in care Reeves poate alterna o prezenta cameo cu roluri pivot, maximizeaza flexibilitatea sa in pipeline-ul global de continut.

In spatele camerei, interesele sale pentru productie si regie se traduc in sprijin pentru cascadori, coordonatori de lupte si echipe tehnice. In ultimii ani, discutiile din industrie – inclusiv in forumurile si rapoartele MPA – evidentiaza nevoia de standarde si siguranta pe platouri, iar Reeves, prin reputatia sa, contribuie indirect la cresterea atentiei acordate acestor aspecte. Chiar daca filmografia sa de regizor e scurta, influenta sa ca promotor al unei etici a muncii si al colaborarii transfrontaliere este remarcabila.

Privind geografia colaborarilor, observam cum actorul traverseaza industrii si culturi, integrand tehnici si sensibilitati diverse. Aceasta cale ii permite sa ramana relevant si in epoca in care publicul se fragmenteaza intre cinema si streaming, iar recunoasterea numelui actorului devine o ancora de incredere pentru decizia de vizionare.

Voci, animatie si auto-referential: Toy Story 4, Sonic the Hedgehog 3 si aparitii speciale

Desi Keanu Reeves este in primul rand un actor de live-action, munca sa vocala din animatie si aparitiile auto-referentiale in filme mainstream si mid-budget i-au extins aria de expresie. In Toy Story 4 (2019), vocea lui Duke Caboom a adus o energie ludica si autoironica, contribuind la un film care a depasit 1,07 miliarde $ la nivel mondial. Dublajul a scos in evidenta simtul comediei si capacitatea de a construi personaje memorabile prin inflexiuni vocale si ritm.

In zona hibrida live-action/CGI, Sonic the Hedgehog 3 (lansat la final de 2024) a mizat pe star-power pentru a-si extinde universul, iar in 2025 filmul continua sa atraga audiente in segmentul wide-release destinat familiilor si gamerilor. Asocierea lui Reeves cu IP-uri cunoscute ramane o strategie eficienta intr-o piata competitiva, in care recunoasterea numelui poate face diferenta in weekendurile aglomerate de lansari. Desi cifrele pot fluctua in functie de teritorii si ferestre de distributie, includerea sa intr-un astfel de proiect confirma apetitul industriei pentru casting inteligent si transgenerational.

Aparitiile speciale, precum cameo-ul metatextual din Always Be My Maybe sau vocea-surpriza din Keanu (2016), intaresc profilul actorului ca prezenta cultural-contemporana, confortabila cu gluma despre sine si cu jocul dintre imaginea publica si personaj. Astfel de momente produc ecouri pe retele sociale, ceea ce, conform MPA, influenteaza awareness-ul si intentia de vizionare, in special in randul publicului tanar.

Dintr-o perspectiva mai ampla, participarea la animatie si proiecte cu componenta CGI arata flexibilitate in raport cu tehnologiile emergente. In ultimul deceniu, integrarea tehnologiei de motion capture, dublajul si lucrul cu echipe de VFX au devenit abilitati esentiale pentru actorii care doresc sa traverseze formatele. Reeves s-a adaptat la acest context, alternand intre filmari fizice intense (John Wick) si munca de studio pentru voci, oferind o matrice de competente potrivita cerintelor industriei actuale.

Repere cheie (voci si auto-referential):

• Toy Story 4 (2019) – Duke Caboom; ~1,07 miliarde $ global.
• Sonic the Hedgehog 3 (2024, rulaj in 2025) – consolidare cross-over familie/gaming.
• Always Be My Maybe (2019) – cameo metatextual viral.
• Keanu (2016) – voce cameo surpriza intr-o comedie de cult modern.
• Versatilitate tehnica – dublaj, lucrul cu VFX, sincronizare comica.

Panorama 2025: cifre, institutii si proiecte care mentin relevanta lui Keanu Reeves

In 2025, imaginea de ansamblu a filmografiei lui Keanu Reeves este definita de un echilibru intre francize titanice si proiecte experimentale sau mid-budget. Doua repere comerciale sunt incontestabile: The Matrix (franciza ~1,79 miliarde $ global cumulativ) si John Wick (peste 1 miliard $ cumulativ). La acestea se adauga varfuri precum Speed (~350 milioane $) si contributii vocale in megahituri animate ca Toy Story 4 (~1,07 miliarde $). Aceasta distributie a succeselor arata nu doar rezilienta starului, ci si inteligenta cu care si-a planificat traiectoria intre genuri si formate.

Din perspectiva institutiilor, AMPAS a recunoscut The Matrix cu 4 premii Oscar, iar Library of Congress a inclus primul film in National Film Registry, fapt care certifica “semnificatia culturala, istorica sau estetica” – criteriu central al selectiei. In plan industrial, Motion Picture Association (MPA) continua sa evidentieze in rapoartele anuale ponderea francizelor in revenirea salilor de cinema si migrarea continutului in ferestre hibride de distributie. In 2025, aceste tendinte raman valabile, iar Reeves se regaseste exact in intersecția unde IP-ul puternic intalneste starul cu reputatie de seriozitate si respect fata de public.

Pe frontul proiectelor, anul 2025 marcheaza extinderea universului John Wick cu Ballerina, unde prezenta lui Reeves contribuie la coeziunea narativa si la marketingul global. In paralel, aparitiile sale in comedii, drame si SF, plus colaborarile internationale, il mentin relevant atat in festivaluri si programari curatoriale (unde BFI si alte institutii joaca rol cheie), cat si in multiplexuri, unde IP-urile de forta atrag public transnational. In mod semnificativ, Reeves ramane un nume care capteaza segmentul 25–44 de ani, dar si publicul tanar prin meme-culture si social media, factor mentionat frecvent in analizele MPA.

Aceasta panorama nu e doar un inventar de titluri, ci o harta a tranzitiilor industriei din ultimele trei decenii. Keanu Reeves a trecut prin epoca VHS/DVD, era tentpole-urilor anilor 2000, socul platformelor si relansarea post-pandemie a salilor. Lista filmelor sale reflecta aceste etape: indie si comedie cult la inceput, ascensiune exploziva cu Speed, revolutie cu The Matrix, maturizare si reinnoire cu John Wick, plus o retea de aparitii strategice in animatie, SF si cameo-uri autoironice. Pentru spectatorul din 2025, raspunsul la “Care sunt filmele cu Keanu Reeves?” este si o cale de a intelege cum a evoluat cinema-ul global – cu institutii puternice, cu cifre relevante si cu un star care a stiut sa ramana in centrul conversatiei.