Moartea unui apropiat, rudă sau prieten este un eveniment dureros și un prilej de tristețe și de întristare. Când survine un deces în familie, preotul parohiei din care face parte creștinul decedat știe să ofere informațiile utile pentru ceremonia de înmormântare și modul în care decurge acest serviciu religios.
Decedatul este ținut în capela sau acasă câteva zile( de obicei 3 zile) înainte de slujba de înmormântare. Poate va întrebați cum se procedează cu privire la icoană și ce se face cu icoană pusă pe pieptul mortului. Iată aici informațiile necesare.
Cum se pune icoană pe pieptul decedatului
Sursa Foto: Google.com
Pe pieptul celui decedat se așază o icoană sfințită pentru a arată apartenența la religia creștină. La pregătirea de înmormântare înainte de a pleca în convoi se pune icoană lângă mâinile răposatului, care stau încrucișate pe piept. Se pune mâna dreapta peste cea stânga, în semn de rugăciune și iertare. Lângă răposat se așază toiagul care se aprinde atunci când preotul slujește. În mâini se pune o cruce mică din lemn.
La căpătâiul mortului se poziționează sfeșnicul în care fiecare participant la înmormântare( rudele, prietenii și cunoscuții) pun lumânări aprinse și pomenesc pe cel decedat rostind „Dumnezeu să-l (sau s-o) ierte!” .
Lumina lumânărilor aprinse și toiagul care arde lângă cel plecat dintre cei vii simbolizează faptele bune cu care persoană se duce spre lumea de dincolo. Lumânarea este un simbol creștin care călăuzește sufletul spre lumea veșnică a lui Hristos, alungând întunericul morții. Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții.”( Biblia prefațată de D. Cornilescu – 1924)
Ce reprezintă icoană
Sursa Foto: Google.com
Icoană provine din cuvântul grecesc „εἰκών” – ce înseamnă imagine în oglindă, reprezentare vie. Așadar icoana este o imagine, o pictură sau gravură a Mântuitorului, a Sfintei Treimi, ale Maicii Preacurate sau ale sfinților sau îngerilor. Icoanele sunt prezente în bisericile și casele creștinilor, nu pentru valențe estetice ci pentru scopul lor liturgic. Fiind reprezentări sacre, ne aduc mai aproape semnificația Domnului sau a sfinților reprezentați de pictură din icoană.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”. Icoana este așadar o imagine care ne apropie prin rugăciune de Divinitate și ne susține crezul în Hristos.
Pictură bisericească și icoanele sunt creații cu har, realizate de artiști credincioși care în afară regulilor artei, înglobează și cerințele bisericii ortodoxe. Criteriile precise ale iconografiei sunt cuprinse în Erminiile zugravilor de biserici. Aceste manuale de pictură arată cum trebuie zugrăviți sfinții și cum trebuie interpretat mesajul bisericesc.
În iconografie, accentul este pus pe figura religioasă, pentru a sublinia importanța imaginii sfântului sau a Creatorului Divin și a Fiului sau, precum și a Maicii sale Preacurate. Icoanele transmit emoții și transpun fizic cuvântul lui Dumnezeu. De aceea icoana însoțește răposatul pe ultimul drum, pentru a crea o punte între lumea păcătoasă a celor vii și lumea veșnică.
Sărutarea icoanei de pe pieptul mortului
Sursa Foto: Google.com
La sfârșitul slujbei religioase de înmormântare. membrii familiei și ceilalți credincioși sărută icoana sfințită aflată pe pieptul mortului. Când își iau rămas bun de la cel plecat la cele veșnice, prietenii și cunoscuții sărută în mod respectuos icoana și nu mâinile sau față celui răposat. De multe ori în cazul unui sicriu închis, există icoana pusă deasupra împreună cu florile, peste sicriu. Gestul sărutării icoanei este semnul iertării și al împăcării față de cel răposat. Rudele și cei dragi își iau rămas bun de la creștin și aduc astfel un ultim omagiu celui decedat.
Ce se întâmplă apoi cu icoană?
Icoană ținută pe pieptul mortului se preia de către cei apropiați și se duce acasă. Se obișnuiește să se folosească această icoană și la pomenirea de 40 de zile și parastas. În unele zone se duce acasă in familie și toiagul, pentru a fi aprins la pomeniri și parastase.
Recomandări creștinești
Sursa Foto: Google.com
Familia care suferă în urmă celui răposat nu e nevoie să facă nici un fel de excese în ceremonia de înmormântare. O icoană scumpă și un sicriu de preț nu înseamnă mai mult respect pentru cel decedat. Evenimentul dureros al morții cuiva drag nu trebuie transformat în ceremonie fastuoasă.
Rugăciunea profundă, gândurile pioase pentru cel plecat dintre cei vii și o atitudine modestă sunt cele mai potrivite moduri de a demonstra afecțiunea și durerea pentru cel răposat. În afară de icoană și flori, nu este recomandat să se pună în coșciug bani, bijuterii, etc. Hristos ne-a învățat umilința și sărăcia, iar pomana este exact simbolul de ajutorare și de dăruire necondiționată de care are nevoie sufletul celui plecat în nemurire.
Pentru pomana de după înmormântare, în afară celor participanți, este bine să se ofere milostenie celor cu adevărat nevoiași și aflați în suferință. Se pot împărți pachete cu pomană celor din azil, orfanilor, văduvelor, creștinilor săraci și fără posibilități materiale, adică de fapt celor străini care chiar au nevoie de ajutorul și bunătatea noastră.
Sursa: funerareghica.ro
