În credința creștină, se consideră că viața nu se încheie odată cu moartea trupului. Această credință este fundamentală pentru creștinii care își celebrează morții prin diverse ritualuri religioase.
Pomenirea celor decedați
Unul dintre cele mai importante aspecte ale pomenirii celor decedați în tradiția creștină este faptul că familia sau apropiații persoanei decedate cinstesc memoria acestora. Această pomenire este o expresie a afecțiunii și a dorinței de a păstra vie amintirea persoanelor dragi care au trecut în neființă.
Parastasele: Rugăciuni și Jertfe
Pomenirea morților în creștinism implică, în mod obișnuit, rugăciuni și jertfe aduse în numele persoanelor decedate. Acest act religios este cunoscut sub numele de „parastase”. Termenul „parastase” provine din limba greacă și înseamnă „a sta în locul cuiva”. Astfel, cei vii, rămași pe pământ, stau în locul persoanei care a trecut în viața de dincolo și aduc rugăciuni și jertfe pentru mântuirea sufletului acesteia.
Scopul pomenirii: Iertarea păcatelor
Unul dintre scopurile fundamentale ale pomenirii este acela de a obține iertarea păcatelor celui decedat în timpul vieții sale. Creștinii cred că prin intermediul acestor rugăciuni și jertfe, sufletul celui trecut în neființă poate fi purificat și pregătit pentru a fi primit în împărăția cerurilor alături de Dumnezeu.
Bogdaproste: Un cuvânt de binecuvântare
Atunci când cineva primește ceva de pomană în cadrul pomenirilor, este obișnuit să spună pentru cel mort expresii ca „Dumnezeu să îl ierte” sau „bogdaproste, să fie primit”. „Bogdaproste” înseamnă, în traducere, „slăvit fie Domnul”, și este o expresie de recunoștință și binecuvântare pentru darurile primite în numele celui decedat.
Istoria Pomenirilor
Pomenirea celor morți este o practică veche în creștinism, datând încă din secolul al IV-lea. La începuturi, aceasta însemna să se scrie numele morților pe diptice, niște tăblițe sub forma unui caiet, cu coperțile împodobite. Astăzi, numele morților se scriu pe un pomelnic, unde sunt rubricile pentru cei vii și cei adormiți.
Pomenirea în Biserica Ortodoxă
În Biserica Ortodoxă, pomenirea morților se face în mod regulat, mai ales în cadrul slujbelor religioase. O dată pe săptămână, în fiecare sâmbătă, Biserica ortodoxă pomenește morții. Acest lucru se face sâmbăta pentru că se crede că este ziua în care Iisus a stat cu trupul în mormânt și sufletul în iad, pentru a elibera sufletele celor morți. Există și sâmbete speciale, cum ar fi Moșii de iarnă și cele din Postul Mare, dedicate pomenirii generale a morților.
Pomenirile după înmormântare
Pomenirile după înmormântare sunt o parte importantă a tradiției creștine. Acestea se fac la intervale de timp regulate după moartea unei persoane. De obicei, prima pomană are loc la 3 zile după înmormântare, adică în ziua înmormântării. Apoi, la 9 zile după moarte, se organizează o nouă pomană. Aceasta poate consta într-o masă în memoria celui decedat sau în împărțirea de pachete către cei săraci în numele acestuia.
Pomeniri ulterioare
La 40 de zile după moarte, se face o nouă pomană în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere. Se mai fac pomeniri la șase și nouă luni după moarte, în cinstea Sfintei Treimi. Mulți creștini obișnuiesc să facă și o pomană la un an de la moartea persoanei. Tradiția pomenirii continuă cu pomeni anuale, până la 7 ani de la moarte, în memoria celor 7 zile ale creației.
Originea Pomenirii Morților în Creștinism
Încă din secolul al IV-lea, creștinii au practicat obiceiul de a face pomenirea morților. Pe atunci, acest obicei consta în înregistrarea numelor persoanelor decedate pe niște tăblițe sub forma unui caiet, numite „diptice”. Aceste diptice erau împodobite cu ornamente și gravuri speciale, reprezentând o formă de omagiu adus celor plecați în lumea de dincolo.
Pomelnicul: Lista Numelor Morților
În zilele noastre, numele morților se înregistrează pe un document special numit „pomelnic”. Pomelnicul conține rubrici pentru cei vii și pentru cei adormiți. Acest document este încredințat preotului, care se va ocupa de pomenirea lor în cadrul slujbelor religioase. O tradiție comună este aceea de a pomeni pe cei adormiți pentru 40 de zile, ceea ce înseamnă că se vor oficia 40 de Liturghii în amintirea lor.
Pomenirea Săptămânală în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă are un program regulat de pomenire a morților. O dată pe săptămână, în fiecare sâmbătă, se face pomenirea morților. Această tradiție are la bază credința că sâmbăta este ziua în care Iisus a fost în mormânt cu trupul și în iad cu sufletul, pentru a elibera sufletele celor morți. Sâmbetele speciale în care se face pomenirea de obște sunt numite „Moși”, iar acestea pot avea loc și în timpul Postului Mare, perioada de pregătire pentru Paște. Prin aceste slujbe de pomenire, biserica se roagă pentru ca sufletele celor adormiți să fie judecate ușor și să primească un loc în Rai.
Moșii de Iarnă: Începutul Sâmbetelor Morților
Tradiția sâmbetelor morților începe cu „Moșii de Iarnă”, care marchează debutul acestui ciclu de pomenire. Aceste sâmbete sunt șapte în total și se încheie cu „Sâmbăta lui Lagăr”, care precede Săptămâna Patimilor.
Zile de Pomenire Generală a Morților în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă are și zile speciale de pomenire generală a morților, în afara sâmbetelor obișnuite. Printre aceste zile se numără:
- Moșii de Vară: Sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, înainte de Rusalii.
- Moșii de Toamnă: Între 26 octombrie și 8 noiembrie.
- Moșii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr: 6 august.
- Schimbarea la Față a Domnului
- Paștele Blajinilor sau Paștele Morților: Luni și marți după Duminica Tomei.
- Înălțarea Domnului sau Moșii de Ispas
- Ziua Hramurilor Bisericești
Pomenirea morților este o practică religioasă importantă în creștinism, încă din vremuri străvechi. Ea este o expresie a credinței în viața de dincolo și a dorinței de a-i comemora pe cei dragi care au trecut în neființă. Această tradiție este însoțită de ritualuri și slujbe speciale, precum și de un calendar liturgic bisericesc, care stabilește momentele potrivite pentru pomenirea morților.
Pomenirile După Înmormântare: O Tradiție Cu Ritmuri Bine Stabilite
Pomenirile după înmormântare sunt o parte esențială a tradiției creștine, iar acestea sunt organizate conform unor perioade și ritmuri bine stabilite. În continuare, vom explora aceste momente-cheie în procesul de pomenire a celor decedați:
1. Prima Pomană la 3 Zile După Moarte
De regulă, prima pomană are loc la 3 zile după moartea persoanei, adică în ziua înmormântării. Acest moment reprezintă o ocazie în care cei apropiați se adună pentru a comemora și a marca trecerea în neființă a celui drag. Aceasta poate implica o slujbă religioasă, rugăciuni și lumânări aprinse în memoria celui decedat.
2. A Doua Pomană la 9 Zile După Moarte
La 9 zile după moartea persoanei, se organizează a doua pomană. Aceasta poate lua diverse forme, în funcție de tradiție și preferințele familiei. Uneori, cei apropiați se adună pentru a împărți o masă în memoria celui decedat. Alteori, se poate alege să se facă acte de caritate, precum pregătirea de pachete pentru cei săraci, în numele celui mort, ca o expresie de generozitate și comemorare.
3. Pomana de la 40 de Zile După Moarte
La 40 de zile după moartea unei persoane, se organizează o altă pomană. Acest moment are o semnificație specială, deoarece marchează amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere. În cadrul acestei pomeniri, cei apropiați se roagă pentru sufletul celui decedat, cerându-i lui Dumnezeu să-l primească în împărăția cerurilor.
4. Pomeni la Șase și Nouă Luni
Cele mai citite articole
Ulterior, la intervale de șase și nouă luni după moartea persoanei, se organizează pomeniri în cinstea Sfintei Treimi. Aceste momente sunt o continuare a comemorării și rugăciunii pentru sufletul celui decedat.
5. Pomenirea Anuală
Mulți creștini obișnuiesc să facă o pomană la un an de la moartea unei persoane. Acest moment are o semnificație specială și poate fi privit ca o zi de „naștere pentru viața de dincolo” a celui decedat. Aceasta reprezintă un prilej important pentru a comemora și a aduce aminte de persoana dragă.
6. Pomeniri Anuale Continuă
În timpurile vechi, creștinii celebrau ziua morții martirilor și a sfinților ca zi de naștere pentru viața de dincolo. Din această tradiție, a rezultat obiceiul de a face pomeniri anuale în amintirea celor trecuți în neființă. În fiecare an, se continuă pomenirile pentru a onora și a aduce aminte de cei plecați în lumea veșniciei.
7. Ultima Pomană După 7 Ani
Ultima pomană are loc după 7 ani de la moartea persoanei. Acest moment are o semnificație specială, amintind de cele 7 zile ale creației în tradiția biblică. Este un moment de încheiere a procesului de pomenire regulată și o ocazie de a reflecta asupra trecerii timpului și a amintirii.
Cum se face un parastas?
Pentru a face pomană celor morți în tradiția creștină, este necesară o planificare atentă și o colaborare cu preotul paroh. Iată cum se desfășoară acest proces:
1. Stabilirea Datei și Orei Pomenirii
În primul rând, familia sau cei apropiați ai celui decedat trebuie să se consulte cu preotul pentru a stabili data și ora pomenirii. Aceste detalii sunt importante pentru a asigura prezența preotului și a participanților la slujba de pomenire.
2. Selectarea Bucațelor de Hrană
Un alt aspect crucial este alegerea bucațelor de hrană care vor fi sfințite în timpul pomenirii. Aceste bucate includ pâine, colivă (un fel de budincă din grâu), lumânări și vin. De obicei, acestea sunt oferite în numele celui decedat pentru a-i comemora sufletul și a le împărți apoi participanților la slujbă.
3. Stabilirea Modului de Pregătire a Bucatelor
Modul în care bucatele vor fi pregătite și aduse la biserică trebuie să fie aranjat cu preotul. Uneori, familia poate să fie implicată în prepararea acestor bucate speciale, iar preotul le va sfinți în timpul slujbei.
Zilele Preferate pentru Pomenire
În ceea ce privește zilele în care se pot face pomeniri, tradiția creștină pune un accent deosebit pe anumite zile ale săptămânii. Acestea includ:
Marțea, Joia și Sâmbăta
De obicei, pomenile nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai degrabă în zilele de marți, joi și sâmbătă. Aceste zile au semnificații religioase speciale și sunt considerate potrivite pentru comemorarea celor decedați.
Zile în Care Nu Se Fac Pomeni
Există și anumite zile și perioade în care nu se fac pomeniri sau parastase, în conformitate cu tradiția creștină:
1. Duminica
Duminica este Ziua Învierii și se consideră o zi de bucurie în creștinism. Din acest motiv, nu se fac pomeni sau parastase în această zi, ci trebuie să fie celebrată ca o zi de lumină și înălțare spirituală.
2. În Cele 12 Zile dintre Nașterea și Botezul Domnului
În perioada dintre Nașterea Domnului (Crăciun) și Botezul Domnului (Bobotează), care cuprinde cele 12 zile ale sărbătorii de Crăciun, nu se fac pomeniri. Această perioadă este plină de bucurie și sărbătoare în calendarul creștin.
3. Duminicile Penticostarului
În cele opt duminici dintre Paști și Rusalii (Penticostar), nu se fac parastase sau pomeniri. Acest interval este marcat de sărbătorirea Învierii Domnului și de așteptarea sărbătorii Rusalii, când se sărbătorește coborârea Duhului Sfânt.
Perioade în Care Nu Se Fac Pomeniri și Sfaturi pentru Pomenire
În tradiția creștină, există anumite perioade și reguli specifice referitoare la pomeniri, precum și obiceiuri privind ceea ce se dă de pomană. Aceste aspecte sunt importante pentru păstrarea tradiției și respectarea credinței. Iată mai multe detalii:
1. De la Lăsatul Secului Până la Prima Sâmbătă din Postul Mare
În perioada de la Lăsatul Secului (începutul Postului Mare) până la prima sâmbătă din Postul Mare, numită și sâmbăta Sfântului Teodor, nu se fac pomeniri. Această perioadă marchează începutul Postului Mare și este dedicată rugăciunii, postului și pregătirii spirituale pentru Paște.
2. De la Sâmbăta Floriilor Până în Duminica Tomei
În timpul intervalului de la sâmbăta Floriilor până la a doua duminică după Paști, numită duminica Sfântului Apostol Toma, nu se obișnuiește să se facă pomeniri sau parastase. Această perioadă este caracterizată de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) și următoarele săptămâni de bucurie pentru Înviere.
3. La Praznicele Împărătești sau Sărbători Mari
La praznicele împărătești sau la sărbătorile mari din calendarul bisericesc, nu se fac de obicei pomeniri. Aceste zile au un caracter special și sunt dedicate sărbătoririi evenimentelor semnificative din viața lui Hristos sau a Maicii Domnului. Printre aceste sărbători se numără:
- Sfintele Paști
- 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului
- 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
- 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică
- 25 decembrie, Nașterea Domnului (Crăciunul)
- 6 ianuarie, Epifania, Botezul Domnului
- 2 februarie, Întâmpinarea Domnului
- 25 martie, Bunavestire
- Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)
- Patruzeci de zile după Paști, Înălțarea Domnului
- Cincizeci de zile după Paști, Pogorârea Duhului Sfânt
- 6 august, Schimbarea la Față
- 15 august, Adormirea Maicii Domnului
Ce Se Dă de Pomană
De regulă, oamenii împart colivă (budincă din grâu), colaci (pâine specială), vin și lumânări în timpul pomenirilor. Cu toate acestea, celelalte daruri rămân la alegerea celor care împart pomană. Unele familii oferă vase cu mâncare și băutură, hainele și încălțămintea celui decedat sau obiecte personale care pot fi date de pomană. Toate aceste daruri trebuie întâi sfințite de preot, iar apoi sunt oferite celor care au nevoie.
Aceste reguli și tradiții ale pomenirii morților reflectă respectul și recunoștința creștinilor față de cei trecuți în neființă și încurajează păstrarea credinței și a tradiției religioase.
